Dreptarul Învăţăturii sănătoase

[Matei Vasilică]

Dreptarul învăţăturii sănătoase
Închinare
DREPTARUL ÎNVĂŢĂTURII SĂNĂTOASE

Scurte culegeri de temelie despre adevărurile dreptei credinţe:

* din Sfânta Scriptură
* din Sfinţii Părinţi
* şi din Îndrumările Părintelui Iosif Trifa,
profetul vremilor noastre,
om trimis de Dumnezeu neamului şi Bisericii noastre,
iniţiatorul Lucrării profetice Oastea Domnului.

Culegere şi îngrijire de Traian DORZ

Dreptarul învăţăturii sănătoase ne arată:

1. ce este Oastea Domnului;
2. cum trebuie să înveţe,
3. cum trebuie să creadă,
4. cum trebuie să trăiască toţi cei care fac parte din Oastea Domnului.

"Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Iisus" (II Tim. 1, 13).

* Ioan 7, 16
"Deci le-a răspuns Iisus şi a zis: "Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis"."

* Fapte 2, 42
"Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni."

* Rom. 6, 17
"Mulţumim însă lui Dumnezeu că, (deşi) eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din toată inima dreptarului învăţăturii căreia aţi fost încredinţaţi."

* Rom. 12, 7
"…dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură!"

* I Cor. 11, 2
"Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat."

* II Tes. 2, 15
"Deci dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră."

* I Tim. 6, 3-5
"Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat care nu ştie nimic (...). Depărtează-te de unii ca aceştia."

* I Tim. 6, 12
"Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori."

* I Tim. 6, 20
"O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase."

* II Tim. 1, 13
"Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus."

* II Tim. 2, 1-4
"Tu deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus.
Şi cele ce ai auzit de la mine cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii.
Sufere împreună cu mine ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus.Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste."

* Tit 1, 9
"Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici."

* Tit 2, 7-8
"Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare, cuviinţă, cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău despre noi."

* Evrei 13, 9
"Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine, cele de multe feluri…"

* II Ioan 10-11
"Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele."

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.


Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
Slavă veşnică Ţie

Pentru că Tu eşti Adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, Desăvârşita Lui Înţelepciune, Nemărginita Lui Dragoste şi deplina împlinire a acestora,

şi pentru că Tu ai venit în lume să ne descoperi Voia Tatălui nostru Ceresc şi, trăind-o în primul rând Tu Însuţi în cea mai desăvârşită ascultare, ne-ai dat nu numai Modelul acestei trăiri, ci şi puterea ei,

şi pentru că prin viaţa Ta şi prin moartea Ta Tu ne ai arătat că Taina Voii lui Dumnezeu este ascultarea, că rodul ascultării este sfinţirea şi că răsplata sfinţirii este viaţa veşnică...

Te rugăm, ajută-ne ca şi noi toţi să devenim robi şi fii ai lui Dumnezeu, ca să ne faci vrednici de moştenirea şi cununa Ta.
Slavă veşnică Ţie,
Marele nostru Mântuitor şi Dumnezeu,
Iisus Hristos!
Dreptaru-nvăţăturii sănătoase

Dreptaru-nvăţăturii sănătoase,
Iisus iubit, ni-e Sfântul Tău Cuvânt,
şi-n lupta împlinirii-i credincioase
stă fericirea sufletului sfânt.

Puterea lui veghindu-ne cărarea,
iubirea lui fiindu-ne îndemn,
sfinţirea lui ne va-nsoţi lucrarea
şi harul lui, al frunţii noastre semn.

Credinţa lui, crescându-ne curată
în rodul ei ajuns desăvârşit,
va fi-mplinirea noastră-adevărată
şi slava noastră fără de sfârşit.

Hristos e-a noastră Veşnică Avere,
Hristos, rodirea noastră-n Duhul Sfânt,
Hristos e-a noastră Viaţă şi-Nviere,
Hristos, cerescul nostru Legământ.

Dreptaru-nvăţăturii sănătoase,
ajută-ne, Iisuse, să-l ţinem,
ca la sfârşitul luptei credincioase
Cununa răsplătirii s-o avem!...
Dreptarul învăţăturii sănătoase

Slăvit să fie Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a adus în lume vestea cea luminoasă a mântuirii şi ne-a arătat calea cea dreaptă spre ea. Această cale dreaptă este învăţătura sănătoasă care ne-a fost dată ca un dreptar după care, umblând şi lucrând, să putem ajunge cu bine la cer, ţinta alergării şi călătoriei noastre. Învăţătura sănătoasă ne este nouă de cea mai mare trebuinţă pentru mântuirea sufletului, precum îi este albia dreaptă şi adâncă unei ape ce curge spre oceanul unde trebuie să ajungă: căci, dacă "cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire" - după cum scrie la Romani 10, 10 - apoi, desigur, este de cel mai mare preţ ca mărturisirea, adică învăţătura, să fie dreaptă, pentru ca şi credinţa propovăduită de ea să fie adevărată.

Nimeni nu poate avea o credinţă adevărată şi dreaptă dacă nu are mai întâi o învăţătură dreaptă şi adevărată. Căci mai întâi vine învăţătura - şi apoi vine credinţa, după cum iarăşi este scris: "...credinţa este din auzire, iar auzirea, prin Cuvântul lui Hristos" (Rom. 10, 17). De ce sunt atâtea credinţe greşite azi în lume? Pentru că sunt tot atâtea învăţături greşite şi atâţia învăţători greşiţi! De ce sunt atâtea neînţelegeri între fraţi? Pentru că cei mai mulţi nu cunosc şi nu ţin dreapta învăţătură, cea sănătoasă, lăsată nouă de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, apoi transmisă prin Sfinţii Săi Apostoli şi prin urmaşii acestora - părinţii şi înaintaşii noştri în dreapta credinţă... Şi, dacă nu cunosc dreptarul acestei învăţături bune, fie că se lasă amăgiţi de învăţături străine, care îi ispitesc şi îi atrag, fie că din neştiinţă răstălmăcesc Scripturile învăţând apoi rău, spre pierzarea lor şi a celor ce-i ascultă. Iată, aşadar, de ce mare preţ este ca fiecare dintre noi să cunoaştem adevărata învăţătură a Sfintei Evanghelii, nu numai pentru a ne îndruma bine pe noi şi pe alţii potrivit ei, ci şi pentru a ne feri de cei care vin spre noi cu o învăţătură deosebită, care atrage după ea şi credinţele pierzătoare.

O lucrare sufletească, chiar evanghelică fiind, oricât de frumoasă şi clară a fost ea la început, dacă nu va fi bine îndrumată printr-o sănătoasă învăţătură şi printr-o cumpătată ascultare, în curând se va fărâmiţa în partide, se va dezbina în interpretări, se va ruina prin neascultare şi se va nimici prin păcat. Întocmai ca o apă care, deşi ţâşneşte dintr un izvor limpede şi puternic, dacă nu are o albie dreaptă şi adâncă, în curând se va împrăştia şi se va lăţi, devenind o mlaştină urât-mirositoare şi plină de tot felul de urâciuni. De aceea, dacă nu vrem să pierim în păcatele neascultării şi în pustiirea dezbinărilor, ci să ajungem la minunata mântuire a sufletului nostru, a familiei noastre, a poporului nostru şi a tuturor semenilor noştri, aducând un rod sănătos şi vrednic pentru Hristos, atunci trebuie neapărat să ne pătrundem cu toţii până în adâncul sufletului nostru de aceste două mari adevăruri:

Întâi, că trebuie să cunoaştem dreapta şi sănătoasa învăţătură pe care ne-a lăsat-o nouă Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, iar după El, marii noştri înaintaşi pe care trebuie să-i urmăm şi noi întocmai.

Apoi, că trebuie să ţinem această învăţătură întocmai aşa cum ei ne-au lăsat-o, neadăugând şi nescăzând nimic din ea, ci ajutând şi pe alţii să o ţină la fel şi ei.

Nimeni dintre noi nu va putea avea, nici acum şi nici în Ziua Judecăţii, nici o dezvinovăţire în faţa lui Dumnezeu pentru nici un fel de nepăsare şi de nesupunere faţă de întreagă învăţătura aceasta. Ci fiecare dintre noi avem deplina şi veşnica datorie să o cunoaştem şi să o ţinem în totul şi întocmai, cu toată curăţia şi dragostea inimii noastre, mântuirea noastră veşnică fiind legată în totul de împlinirea acesteia.

Pentru a fi cunoscute şi pentru a-i îndrepta pe cei care, cu o inimă dornică de mântuire şi curată în ascultare, voiesc să-I slujească în chip vrednic lui Dumnezeu, am cules şi am strâns la un loc o parte din cele mai de seamă şi mai temeinice dintre aceste mântuitoare învăţături. Aceste mărgăritare de mare preţ sunt scoase din marea comoară a Înţelepciunii Dumnezeieşti. Şi, deşi sunt numai atât de puţine, credem că ele vor fi îndeajuns pentru orice suflet sincer şi smerit care doreşte şi se luptă cu adevărat - călăuzindu-se după ele - să ajungă la un sfârşit biruitor.

Aceste învăţături nu sunt nişte legi aspre şi nişte porunci împovărătoare - ca în Legea Veche - greu de ţinut şi chinuitoare la împlinit, ci sunt ca nişte lumini minunate şi ca nişte stâlpi cereşti aşezaţi de-a lungul drumului nostru întunecos şi primejduit din cauza ispititorului, pentru a putea vedea bine calea şi pentru a ne putea îndruma sănătos spre ţinta cerească. Oricine se va călăuzi ascultător şi statornic după ele va ajunge să vadă, cu bucurie, faţa şi mântuirea lui Hristos. Cine nu vrea să le cunoască şi să le primească de bunăvoie şi din dragoste, acela este liber să facă ce vrea. Nici Dumnezeu, nici Biserica Lui nu obligă pe nimeni cu de-a sila să-şi ia crucea şi să L urmeze pe Hristos. Numai cine vine de bunăvoia lui şi din dragoste pentru Dumnezeu, acela este binecuvântat şi primit.

Cum aceste învăţături sunt alese şi aşezate aici, în chip deosebit, pentru cei care s-au înrolat şi se vor mai înrola de bunăvoie în frăţietatea duhovnicească a Oastei Domnului, dorim ca ele să fie adânc cercetate şi însuşite, cu toată dragostea şi stăruinţa, de către toţi fraţii şi surorile noastre, cunoscând că acesta este un sprijin în dobândirea mântuirii pentru care ei s-au predat Domnului şi au pus un legământ veşnic cu Dumnezeu. Aceste învăţături, fiind în totul întemeiate pe Cuvântul lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, apoi pe Tradiţia Bisericii noastre, adică pe cuvintele Sfinţilor Părinţi, şi de asemenea pe cuvintele părintelui nostru duhovnicesc, preotul Iosif Trifa, prin care Duhul Sfânt a întemeiat Lucrarea Sa, Oastea Domnului, - spunem cu toată tăria că ele sunt înalt obligatorii pentru fiecare suflet care se înscrie de bunăvoie în Oastea Domnului Iisus Hristos. De aceea, toate aceste învăţături, punct cu punct, trebuie să fie cunoscute şi studiate, cu stăruinţă şi rugăciune, nu numai de către fiecare ostaş în parte, ci şi în familiile fraţilor şi în şcolile biblice frăţeşti. Însuşirea lor de către toţi fraţii şi vegherea cu stăruinţă a fiecăruia pentru trăirea acestora este necesară nu numai pentru împlinirea datoriei mântuirii noastre, ci şi pentru a şti să deosebim învăţăturile străine şi a ne feri de ele, spre a nu ne pierde mântuirea pe care am câştigat-o prin Crucea lui Hristos.

Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Iisuse Hristoase, Te rugăm, trimite-ne de la Tatăl pe Duhul Sfânt, după cum ne-ai promis, ca El să ne înveţe în toate aceste adevăruri, să ne ajute în împlinirea lor şi să ne dea putere de biruinţă împotriva tuturor ispitelor şi a împotrivitorilor care se vor lupta cu noi ca să ne abată sau să ne prăbuşească de pe calea sfântă a mântuirii Tale pe care am pornit.

Te rugăm din tot sufletul nostru să binecuvântezi aceste sfinte învăţături şi îndemnuri lăsate de Tine spre mântuirea tuturor acelora care le vor citi şi le vor urma, făcând mintea noastră să le înţeleagă limpede, inima noastră să le iubească fierbinte şi viaţa noastră să le împlinească cu bucurie.

Te rugăm, Doamne Duhule Sfinte, fă-ne pe toţi ostaşii Tăi să înţelegem că Oastea Domnului este lucrarea Ta şi că învăţăturile acestea sunt poruncile şi condiţiile Tale pentru mântuirea fiecăruia dintre noi.

Te rugăm, fă-ne pe toţi şi în orice vreme să nu uităm niciodată că Lucrarea Oastei este a Ta, ca să umblăm în ea fiecare cu frică şi cutremur, spre a ajunge odată la răsplata şi cununa cerească ce le-ai promis Tu acelora care vor avea şi vor împlini aceste învăţături cu credincioşie până la sfârşitul vieţii lor. Amin.

Traian Dorz

Scurtele, dar însemnatele învăţături cuprinse în această lucrare sunt culese din Tradiţia Bisericii noastre, respectiv din scrierile Sf. Părinţi şi, mai ales, din cartea "Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă".

Îndemnăm pe toţi fraţii şi îndeosebi pe cei lucrători care doresc să cunoască şi mai adânc aceste învăţături, să-şi procure această carte şi s-o cerceteze temeinic.
Hristos steagul Său Şi-l ridică

Hristos Steagul Său Şi-l ridică,
solie cerească purtând,
tăriile toate despică,
Slăvita-I chemare strigând:

Hristos porunceşte: Porniţi
la munca credinţei uniţi,
s-ajungă pe-ntregul pământ
un Domn, şi un Crez, şi-un Cuvânt.

Un steag se ridică spre soare,
mai sus, mai frumos strălucind,
e Crucea mereu salvatoare,
cereasca poruncă vestind:

O goarnă cerească răsună,
în larg şi-n adânc străbătând,
în lume-aducând Vestea Bună,
pe toţi pentru ea-nflăcărând.

O sabie sfântă străluce
şi-ndeamnă viteaz: Îndrăzniţi,
Hristos, şi Credinţă, şi Cruce
iubindu-le-n veci, biruiţi.

Credinţa străbună ne-aşteaptă
uniţi să-i slujim credincios,
o singură cale: cea dreaptă,
şi-o singură ţintă: Hristos.
Învăţătura Oastei Domnului

Oastea Domnului, fiind o frăţietate de luptă duhovnicească născută în Biserica noastră drept-credincioasă şi având ca scop o mai puternică şi vie trăire pentru dobândirea mântuirii sufleteşti, n-a avut şi nu are o altă învăţătură decât cea a Bisericii noastre strămoşeşti. Dreptarul sfânt al dreptei învăţături după Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie a Bisericii noastre a fost de la început şi trebuie să fie până la sfârşit îndrumătorul şi călăuzitorul Oastei Domnului.

Părintele Iosif Trifa, acest mare om al lui Dumnezeu şi al Bisericii, a mărturisit atât cu graiul, cât şi cu scrisul său, de nenumărate ori, ca iniţiator şi îndrumător al Oastei Domnului, că aceasta nu are şi nici nu va avea vreodată o altă învăţătură, deosebită de a Bisericii; că Oastea Domnului va păstra neschimbată, pe totdeauna, învăţătura lăsată nouă de Hristos şi de marii noştri înaintaşi în Biserica noastră strămoşească; că el a primit întru totul de la Duhul Sfânt toată lumina şi călăuzirea după care să îndrume această uriaşă Lucrare evanghelică a lui Hristos, Mântuitorul nostru.

Toate învăţăturile din cărţile şi din foile scrise de el timp de 15 ani de zile - de la înfiinţarea Oastei Domnului, la Anul Nou 1923, şi până la 12 februarie 1938, data când el a trecut la Domnul - sunt întemeiate numai şi numai pe Cuvântul Sfintelor Scripturi şi pe îndrumările Sfinţilor Părinţi bisericeşti. Aceasta pentru a-şi împlini cu toată credincioşia sfânta lui datorie faţă de dreapta învăţătură de care era convins. Şi pentru a lega şi sufletele noastre, ale tuturor copiilor lui sufleteşti, de această neclintită Stâncă mântuitoare - singurul adevăr mântuitor pentru noi şi pentru câţi vor mai veni în urmă.

În tot ce a învăţat şi a trăit, Părintele Iosif a urmat îndeaproape învăţătura şi pilda marilor săi înaintaşi - profeţii şi părinţii noştri în Hristos - mai ales pe cele ale Sfântului Apostol Pavel şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Aceşti doi mari şi viteji ostaşi ai lui Iisus Biruitorul şi Mântuitorul i-au fost Părintelui Iosif model de luptă şi de apostolie, de la începutul preoţiei lui din 1911 şi până la sfârşitul vieţii sale în 1938.

Toată uriaşa sa luptă şi operă, cu minunatul rod al Oastei Domnului, care numără sute de mii de suflete întoarse la Dumnezeu şi născute din nou prin Evanghelie şi puterea Duhului Sfânt - în ţara noastră şi mult peste hotarele ei - sunt o minunată dovadă a asemănării lui cu marii săi înaintaşi; o puternică mărturie că roadele vii şi sfinte ale muncii şi jertfei lui au fost şi sunt binecuvântate de către Duhul lui Hristos, Mântuitorul nostru.

Viaţa Părintelui Iosif, care s-a asemănat atât de mult cu viaţa acestor mari profeţi ai lui Dumnezeu, după cum s-a asemănat şi moartea lui cu moartea lor, îl aşază pe totdeauna, prin adevărul şi roadele aduse de acestea, în rândul marilor trimişi ai lui Hristos, Domnul nostru, făcându-l vrednic de o preţuire deosebită şi de o ascultare deplină din partea fiecăruia dintre noi.

De aceea, pentru noi, ostaşii Domnului - care prin el am fost chemaţi şi aleşi să ne aflăm şi să ne lucrăm până la capăt mântuirea noastră (cf. Filip. 2, 12) potrivit învăţăturilor propovăduite de el, în Oastea Domnului, în care de bunăvoia noastră am intrat, - cunoaşterea şi urmarea întocmai a acestor învăţături este de cea mai mare însemnătate. Pe urmele Mântuitorului nostru Iisus Hristos noi mergem păşind după Sfântul Apostol Pavel, după Sfântul Ioan Gură de Aur şi după părintele nostru Iosif Trifa, care, pentru noi, rămâne ascultat şi preţuit îndată după aceştia. Aceasta precum ne porunceşte şi Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu: "Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa" (Evrei 13, 7).

Pentru noi, cei din Oastea Domnului, pe care Lucrarea aceasta iniţiată de el ne-a adus la Hristos, el rămâne pe totdeauna părintele nostru sufletesc (cf. I Cor. 4, 15) şi marele binefăcător prin care Dumnezeu ne-a scos din întunericul păcatelor la lumina Evangheliei Sale vii şi minunate şi de sub robia Satanei la slobozenia Harului Său ceresc. De aceea nimeni şi nimic nu-l va putea scoate din inima şi din dragostea noastră. După cum nu ni-i va putea scoate nici pe tatăl şi pe mama noastră care ne-au născut. De învăţăturile şi de dragostea lui nu ne va putea despărţi (şi nu trebuie să ne poată despărţi) nimeni niciodată.

În faţa ochilor sufletului nostru, aceşti trei mari sfinţi ai lui Dumnezeu şi viteji ostaşi ai lui Hristos - bineînţeles, păstrând sfânta ordine de timp şi de importanţă a lor, potrivit harului şi chemării dăruite fiecăruia din cer - sunt şi vor rămânea pe veci nedespărţiţi. Ei sunt ca un lanţ de aur ce ne leagă de Hristos şi prin care noi ne ţinem strânşi pe totdeauna de Crucea şi Lucrarea Lui. Nimeni nu va putea rupe acest lanţ sfânt niciodată, fiindcă el a fost făurit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Nimeni nu va putea despărţi Oastea Domnului, ca lucrare a Harului lui Dumnezeu, de pilda şi urmarea acestor trei mari părinţi şi învăţători ai noştri în Iisus Hristos Domnul nostru. Cuvintele lor au fost şi vor fi pe totdeauna cele mai luminoase îndemnuri şi îndrumări după care ne vom călăuzi totdeauna gândurile şi paşii noştri trupeşti şi sufleteşti. Tot ce fac şi tot ce vor face ostaşii Domnului trebuie să fie potrivit întru totul după dreptarul învăţăturilor şi pildei vieţii acestor sfinţi, după cum ne scrie şi ne porunceşte Sfânta Scriptură (I Tim. 4, 16; II Tim. 1, 13; Tit 1, 9; II Ioan 10).

Toate problemele noastre de viaţă personală, ori familială, ori de adunare, noi dorim şi suntem datori să le rezolvăm numai ascultând de aceste învăţături.

De aceea, în fruntea fiecărei probleme am aşezat mai întâi porunca Sfintelor Scripturi, apoi a Sfinţilor Părinţi bisericeşti, mai ales a Sfântului Ioan Gură de Aur, iar apoi a Părintelui Iosif Trifa - şi numai potrivit unităţii depline a acestora am tras învăţămintele şi am fixat practic felul în care noi credem şi urmăm. Astfel că tot ce se aşază ca o poruncă frăţească este numai o urmare de la sine a ascultării de Cuvântul lui Hristos şi de acela al aleşilor Săi sfinţi. Pentru ca acei care doresc să asculte, să vadă că nu ascultă de oameni, ci de Dumnezeu (Matei 10, 40; Luca 10, 16; Ioan 13, 20; Gal. 4, 14; I Tes. 2, 13). Iar acei care nu vor vrea să se supună, să vadă de asemenea că nu oamenilor, ci lui Dumnezeu nu se supun.

Toate îndatoririle noastre reies clar din poruncile arătate. Însuşi Dumnezeu ni le cere şi, deci, în faţa Lui va avea de dat răspuns cutremurător fiecare dintre noi pentru neascultarea sa. Şi tot aşa, de la Însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos îşi va primi lauda şi răsplata fiecare dintre noi care din dragoste se supune şi ascultă de aceste îndrumări mântuitoare.

Preabunul şi Iubitul nostru Mântuitor, Iisuse Doamne, Te rugăm fierbinte să-i binecuvântezi cu harul Tău cel ceresc şi cu roadele Sfântului Duh de viaţă dătător pe toţi acei care cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste se vor apropia de Tine şi cu legământ statornic de ascultare se vor nevoi să împlinească întocmai aceste bune şi adevărate învăţături pe care Tu ni le ai lăsat nouă prin Cuvântul Tău Sfânt şi prin marii noştri înaintaşi sfinţi, spre iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului lor, prin Lucrarea Oastei Tale.

Binecuvântează hotărârea şi legământul lor pus cu Tine în această Frăţietate sfântă şi ajută-i să împlinească întocmai toate aceste învăţături pe care Tu ni le-ai lăsat, spre mântuirea noastră, în Oastea Ta.

Binecuvântează-i cu o răsplată veşnică pe toţi acei care, cu un cuget curat şi cu o smerenie neprefăcută, Te vor asculta şi urma pe Tine în dragostea şi unitatea frăţească, ascultători şi statornici până la moarte.

Iar pe acei dintre noi care nu se vor mai supune acestor sfinte îndemnuri şi învăţături, ci vor căuta să tulbure şi să dezbine Lucrarea Ta cea sfântă, mustră-i, Doamne, în bunătatea Ta, ca să-şi vină în fire şi să se cutremure de marele lor păcat şi, întorcându-se, să se mântuiască şi ei.

Iar dacă unii nu vor vrea şi până la urmă se vor tot împotrivi, făcând răul, îndepărtează-i Tu, Doamne, din Lucrarea Ta, spre a nu zădărnici Cuvântul Tău şi spre a nu pierde şi mântuirea altora.

Amin.
O, Adevăr... o, Dragoste

O, Adevăr, ce greu eşti astăzi
pentru atât de multe frunţi,
că mulţi nu pot să te ridice
nici pân-la perii cei cărunţi
şi pier prin mlaştina minciunii
întunecaţi şi răzvrătiţi,
ei, care-ar fi putut prin Tine
să fie-atât de fericiţi...

O, Dragoste, - şi tu, ce grea eşti,
că multe inimi - până mor,
nu izbutesc să te ridice
nici pân-la jumătatea lor
şi pier în viermăria urii
şi-n cel mai fioros gheţar,
ei, care-ar fi putut prin tine
să guste-al cerului nectar.

O, Adevăr, oriunde te-aflu
îmi eşti ca soarele cel drag,
mereu spre tine-ntorc privirea
ca după cel mai dulce steag;
de tine mi-am legat viaţa
pe veci de-aici şi până-n cer,
învăţătura ta s-o caut
şi-nţelepciunea ta s-o cer...

O, Dragoste, oricând mă afli
îmi vindeci câte-o rană grea
şi-n cea mai dulce-mbrăţişare
cuprinzi însingurarea mea;
tu te-ai legat de-a mea viaţă
pe veci de-aici şi până-n cer,
înlăcrimarea mea să-ţi dărui
şi sărutarea ta s-o cer...
Despre Oastea Domnului
Ce spune Sfânta Scriptură

"Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice" (Ps. 44, 4).

"Binecuvântat este Domnul Dumnezeu meu, Cel ce învaţă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război" (Ps. 143, 1).

"Pe zidurile tale, Ierusalime, Eu pun străjeri care nici zi, nici noapte nu vor tăcea!" (Isaia 62, 6).

"Să nu te temi de dânşii, căci Eu sunt cu tine ca să te izbăvesc, zice Domnul" (Ier. 1, 8).

"Şi dacă trâmbiţa va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?" (I Cor. 14, 8).

"Din afară lupte, dinlăuntru temeri" (II Cor. 7, 5).

"Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.

Pentru aceea luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare" (Efes. 6, 11; 13).

"Ducând aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine" (Filip. 1, 30).

"Căci voiesc ca voi să ştiţi cât de mare luptă am pentru voi" (Col. 2, 1).

"Să grăim în faţa voastră, cu multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu" (I Tes. 2, 2).

"Această poruncă îţi încredinţez, …să te lupţi lupta cea bună" (I Tim. 1, 18).

"Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori" (I Tim. 6, 12).

"Suferă împreună cu mine ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă în treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste" (II Tim. 2, 3-4).

"Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!" (II Tim. 4, 5).

"Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui" (II Tim. 4, 7).

"În lupta voastră cu păcatului nu v-aţi împotrivit încă până la sânge" (Evrei 12, 4);

"Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia staţi împotrivă tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume" (I Petru 5, 8-9).
Ce spun Sfinţii Părinţi

"Deci să ştiţi, fraţilor, că tot timpul vieţii noastre pe pământ este timp de luptă. Mii de patimi ne atacă, pe care trebuie să le biruim, ca să nu cădem în cursa lor... astfel noi suntem ostaşi şi luptători."
Sf. Ioan Gură de Aur - Omilia Tesaloniceni

"Noi trebuie să fim pururea înarmaţi pentru luptă, căci mare este în contra noastră, spre pildă, războiul cel purtat de limbă, cel purtat de ochi, cel purtat de felurite pofte. Acest război trebuie să-l cucerim.
Ca un ostaş viteaz deci, pururea să stai gata de luptă. Cum te va chema trâmbiţa privegherii, iute pregăteşte-te de luptă şi biruieşte.
Noi trebuie să ne vărsăm sângele pentru Hristos cu atâta bunăvoinţă cum ar vărsa cineva apă. Şi cu atâta uşurinţă să ne dezbrăcăm de trup cu câtă ne dezbrăcăm de haine... Noi, care suntem ostaşii lui Hristos.
Toată viaţa noastră să o socotim timp de luptă şi niciodată să nu căutăm odihnă. Niciodată pătimind să nu ne supărăm... Va veni şi timpul odihnei. Trebuie acum prin scârbe şi necazuri să dobândim această odihnă."
Sf. Ioan Gură de Aur - Omilia Evrei

"Ostaşul atunci se arată strălucit înaintea împăratului său, când poartă răni pe trupul lui. Tot aşa şi noi înaintea lui Hristos."
Sf. Ioan Gură de Aur - Omilia Tesaloniceni

"Căutaţi să plăceţi Celui în a Cărui Oaste sunteţi, de la Care şi plata o primiţi. Să nu fie găsit careva dezertor..."
Sf. Ignatie Teoforul

"Tu, pe care Oştirea Cerească te-a înrolat în tabăra ei spirituală, prin virtuţi păstrează nestricată şi întreagă învăţătura primită. Roagă-te şi citeşte în mod regulat. În felul acesta tu vorbeşti cu Dumnezeu şi El cu tine. El să te formeze, El să te înveţe în duhul învăţăturilor Sale..."
Sf. Ciprian
Ce spune Părintele Iosif

Numirea noastră de ostaşi ai Domnului este pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. Atât Sfânta Scriptură, cât şi Sfinţii Părinţi îi numesc pe credincioşii adevăraţi ai lui Hristos ostaşi ai Domnului. Noi vom rămânea până la sfârşitul vieţii noastre cu acest preafrumos şi mult-spunător nume de ostaşi ai Domnului.

Foaia "Oastea Domnului", nr. 18/1930

Oastea Domnului este aflarea şi vestirea lui Iisus cel Răstignit.

Oastea Domnului este o mişcare de renaştere sufletească... pentru a înţărca răul de la izvor şi a porni binele şi îndreptarea tot de la Izvorul puterii şi al îndreptării Care este Iisus Mântuitorul.

Oastea Domnului este o inspiraţie şi o creaţie spirituală care vine de-a dreptul şi pe de-a-ntregul de la Domnul de Sus. Domnul Singur este Conducătorul acestei oştiri. Toată conducerea Oastei Domnului este a Lui. El Singur o poate duce la biruinţă.

Oastea Domnului pune tot apăsul pe renaşterea cea sufletească, pe trăirea unei vieţi noi cu Hristos, pe adâncirea trăirii sufleteşti în Evanghelia Mântuitorului. Fără acestea, toate regulile, regulamentele şi poruncile sunt numai nişte "sarcini grele de purtat".

Am tras şi am conturat singur cadrele voluntariatului Oastei Domnului, accentuând însă în toate prilejurile că stau sub controlul Bisericii, sub controlul spiritual al conducerii întregii Biserici, al Sfântului Sinod, pentru că Oastea Domnului a cuprins întreagă întinderea ţării noastre.

Oastea Domnului este un voluntariat duhovnicesc din rândul preoţilor şi laicilor, care s-au înrolat de bunăvoie să-L slujească cu o credinţă vie şi cu o dragoste fierbinte pe Dumnezeu, după învăţătura Bisericii noastre drept-credincioase. Şi aceasta trebuie să rămână pe totdeauna Oastea Domnului: un voluntariat duhovnicesc ce lucrează în cadrul învăţăturilor din Biblie şi din Biserică.

"Ce este Oastea Domnului?", Ed. "Oastea Domnului", Sibiu, ed. a VI-a, p. 238
De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:

Să vină nesilit de nimeni, de bunăvoie şi din dragoste pentru Dumnezeu, spre mântuirea sa sufletească şi trupească. Noi trebuie să-i chemăm cu dragoste pe toţi - dar să nu silim cu forţa pe nimeni să facă acest lucru, dacă nu vrea.

Orice suflet care doreşte să intre în Oastea Domnului trebuie să se nască din nou - din Cuvântul şi Duhul Sfânt - ca să devină o făptură nouă în Domnul. Fără naşterea din nou, nimeni nu poate face parte din Oastea Domnului. Cei nenăscuţi din nou sunt fireşti, lumeşti, trupeşti - şi astfel de suflete vor face numai tulburări, sminteli şi stricăciune în Lucrarea Domnului, spre pierzarea lor şi a celor care i-au băgat în staulul Său!

Un adevărat ostaş al Domnului se va supune, din dragoste şi smerenie, tuturor învăţăturilor sănătoase din Biserică şi din Adunarea Frăţească, purtând cu cinste numele de ostaş al Domnului şi fiu al Bisericii vii, apărând cu fapta şi cuvântul numele şi unitatea acestora.

Îşi va da toate silinţele să ţină întocmai toate învăţăturile din cartea aceasta, potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, cinstind memoria Părintelui Iosif şi însuşindu-şi învăţăturile şi îndemnurile din cărţile şi din pildele sale, fiind deplin încredinţat că numai aşa va împlini cu adevărat voia lui Dumnezeu.

Pentru că Oastea Domnului este o mişcare de renaştere sufletească activă în Biserica noastră, oricine face parte din ea trebuie să ducă o viaţă de luptă şi lucrare vie pentru Hristos, trăind în chip evanghelic şi curat, atât înăuntru, cât şi în afară, voia Domnului şi învăţând neîncetat şi pe alţii să trăiască astfel, fiind mai întâi un exemplu el însuşi în împlinirea tuturor datoriilor creştineşti.

Oricine se abate de la învăţăturile Oastei şi ale Bisericii, părăsindu-şi Frăţietatea sa şi alipindu-se de alte adunări şi crezuri, acela îşi pierde calitatea de ostaş al Domnului. Iar dacă, la chemarea şi îndemnul fraţilor, nu ascultă nici de fraţi şi nici de Biserică - se va rupe orice legătură cu el, pentru a nu mai rătăci şi pe alţii, fiindcă acesta face păcatul împotriva Duhului Sfânt, părăsind adunarea sa (cf. Tit 3, 10; Evrei 10, 25-27). Şi îşi calcă credinţa dintâi (cf. I Tim. 5, 12).

Oricine doreşte cu adevărat să-şi mântuiască sufletul lui şi pe al altora în mijlocul Frăţietăţii Oastei Domnului, acela trebuie să fie totdeauna smerit şi sincer cu Domnul şi cu fraţii. Harnic şi ostenitor în lucrul Domnului. Curajos şi hotărât în apărarea învăţăturii şi credinţei, statornic şi credincios până la moarte în legământul şi credinţa dintâi. Numai credincioşia până la moarte îl va dovedi că a fost cu adevărat un vrednic şi bun ostaş al Domnului.

Doamne Iisuse, Te rugăm, ajută-ne pe fiecare să fim ostaşi ai Tăi cu adevărat, până la moarte, ca să putem primi cununa vieţii. Amin.
Un steag ceresc

Un steag ceresc se-nalţă peste zare
desfăşurat măreţ şi glorios,
divin îndemn arzând cu-nflăcărare
spre Numele şi Cauza lui Hristos.

Aşa este Lucrarea Sa
şi Adevărul nalt din ea,
viaţa ei este Hristos,
El, Ţelul ei cel luminos.

Ard peste ea Cuvântul şi lumina
descoperite unic pentru noi
spre cel din urmă har pentru deplina
mărturisire-n vremea de apoi.

În numele vieţii viitoare
- a voastre şi-a urmaşilor - priviţi
cerescul steag şi Ţinta-nălţătoare
şi-nflăcăraţi, sub umbra lui veniţi!

Simbol al biruinţei şi al luptei
se-nalţă steagul Lui victorios
spre-avântul sfânt şi jertfa ne-ntreruptei
trăiri cereşti în slujba lui Hristos.
Despre rânduieli şi neorânduieli
Ce spune Sfânta Scriptură

"Acestea sunt aşezămintele, hotărârile şi legile pe care le-a aşezat Domnul... prin Moise pe Muntele Sinai" (Lev. 26, 46).

"Iată poruncile, hotărârile şi legile pe care mi-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ" (Deut. 6, 1).

"Fereşte-te… de a nu păzi poruncile Lui, legile Lui şi hotărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi" (Deut. 8, 11).

"Întoarceţi-vă… şi păziţi poruncile Mele, aşezămintele Mele şi toată învăţătura pe care Eu am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am dat-o şi vouă prin prooroci, robii Mei" (IV Regi 17, 13).

"Şi voi întări domnia lui pe veci dacă va fi tare în împlinirea poruncilor Mele şi a aşezămintelor Mele ca până astăzi" (I Paralip. 28, 7).

"Ţara de întuneric şi neorânduială unde lumina e tot una cu bezna" (Iov 10, 22).

"Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda" (Rom. 13, 2).

"Aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate bisericile" (I Cor. 7, 17).

"Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă. Eu deci aşa alerg, dar nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer" (I Cor. 9, 25-26).

"Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii" (I Cor. 14, 33).

"Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială" (I Cor. 14, 40).

"…bucurându-mă şi văzând buna voastră rânduială şi tăria credinţei voastre în Hristos" (Col. 2, 5).

"Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos să vă feriţi de orice frate care umblă fără de rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi" (II Tes. 3, 6).

"Iar când se luptă cineva la jocuri nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după legile jocului" (II Tim. 2, 5).
Ce spun Sfinţii Părinţi

"Cine sunt cei fără rânduială? Oare nu toţi acei care săvârşesc fapte contrarii voii lui Dumnezeu?" Sf. Ioan Gură de Aur

"Un duh dezordonat îşi devine lui însuşi pedeapsă." Fericitul Augustin

"Rânduiala şi ordinea în Biserica lui Hristos sunt mai presus şi mai însemnate decât orice pe pământ." Sf. Ioan Gură de Aur

"Vreau să vă feriţi de fiarele cele cu chip de om pe care nu numai că nu trebuie să-i primiţi, dar nici să vă întâlniţi cu ei, ci numai să vă rugaţi pentru ei ca să se pocăiască - lucru greu însă, căci cei dezordonaţi se pierd pe ei înşişi..." Sf. Ignatie Teoforul

"Aşadar, copii ai luminii şi ai adevărului, fugiţi de dezbinători, de cei nesupuşi şi de învăţătorii răi. Unde este Păstorul vostru şi păstorii Lui, acolo urmaţi-i, ca oile. Căci mulţi lupi care se prefac neprihăniţi îndeamnă la dezordini pe cei care merg pe calea lui Dumnezeu. Dar, datorită unirii voastre, aceştia nu vor avea loc între voi..." Sf. Ignatie - Către Filadelfieni

"Străduiţi-vă să păziţi cu tărie rânduielile Domnului şi ale apostolilor Săi, ca să sporiţi în toate cele bune, cu trupul şi cu duhul în credinţă şi în dragoste." Din Scrierile Părinţilor Apostolici

"Trei sunt învăţăturile Domnului: nădejdea vieţii, început şi sfârşit al credinţei noastre! Dreptatea, neprihănirea, început şi sfârşit al judecăţii. Şi dragostea, mărturie a credinţei, a neprihănirii şi a ascultării smerite... Toate acestea sunt rânduieli pentru cei ce-L ascultă pe Domnul." Epistola lui Barnaba

"Dă-ne înţelegere şi pace nouă şi tuturor celor ce locuiesc pământul, precum ai dat părinţilor noştri evlavioşi care au ţinut credinţa şi adevărul învăţăturilor Tale, ca să ne supunem rânduielilor Tale, precum şi conducătorilor şi îndrumătorilor noştri de pe pământ". Sf. Clement Romanul

"După cum lumina când este aprinsă şi arde în mijlocul celorlalte lumini răspândeşte mai multă lumină şi are mai multă frumuseţe, tot aşa şi viaţa noastră, dacă este aprinsă pentru Hristos şi arde frumos în mijlocul celorlalţi fraţi, în ascultare şi rânduială, va fi mai frumoasă şi mai strălucitoare...
Atunci ne vom putea face mii de învăţăcei, căci noi vom fi pildă vie de fapte bune." Sf. Ioan Gură de Aur - Omilia la Tesaloniceni
Ce spune Părintele Iosif

Oastea Domnului nu este o înşiruire de legi şi de regulamente, ci este hotărârea unei vieţi noi. Noi punem tot apăsul pe naşterea din nou şi pe adâncirea vieţii duhovniceşti în Evanghelie, în Jertfa Crucii Mântuitorului, în legământul Sângelui Său.

Rânduiala Oastei Domnului este luarea hotărârii, întărirea legământului, trăirea vieţii şi creşterea neîncetată în harul lui Dumnezeu şi în darurile date nouă prin Harul acesta.

Avem şi noi, în Oastea Domnului, anumite reguli şi cerinţe, dar ne vom sili ca aceste cerinţe să fie însoţite şi de duhul care să le dea putere.

Cea dintâi regulă şi cerinţă pentru cei care intră în Oastea Domnului este ruperea dintr-o dată cu duhul lumii, cu necredinţa şi cu păcatele ei. Aceasta este naşterea din nou. O intrare în Oastea Domnului fără o adevărată schimbare a vieţii, fără naşterea din nou, n-ajunge nimic.

Trebuie neapărat schimbarea cea mare şi definitivă care să dea celor intraţi în Oastea Domnului o altă inimă, o altă simţire, alţi ochi, altă minte, altă vorbire, alte gânduri, alte umblări, alte reguli şi rânduieli de viaţă.

Oricine nu are această schimbare nu şi-a schimbat firea, ci numai numele. Felul acesta este o minciună şi o amăgire, întâi chiar pentru acela care se preface, dar nu se schimbă.

Naşterea din nou este schimbarea cea mare şi supunerea la rânduiala Evangheliei, pe care o cerea Mântuitorul lui Nicodim (cf. Ioan 3, 3-5). Fără aceasta, mai bine să nu vină nimeni în Oastea Domnului, căci acela va fi un nesupus, un tulburător şi un dezordonat, care mai mult rău va face.

Toate regulile Oastei şi toate rânduielile ei izvorăsc din lucrarea naşterii din nou. Şi rodesc numai prin aceasta. Căci toate sunt împlinirea binelui şi lupta contra răului. Toate sunt supunerea şi ascultarea smereniei - şi lupta contra neascultării şi trufiei, care duc totdeauna la rău.

"Ce este Oastea Domnului?", p. 163-168
De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:

Să urmeze rânduiala biblică şi bisericească a naşterii din nou şi a supunerii depline faţă de toate învăţăturile frăţeşti. Aceasta este de la început şi până la sfârşit o datorie de cuget pentru fiecare suflet care intră în Oastea Domnului. Dacă nu vrea să facă astfel, mai bine să nu-şi facă intrarea în Oaste.

Toate bunele rânduieli aşezate pentru cei care vor să facă parte din Oastea Domnului sunt luate din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradiţie, adică cele statornicite de la început în Evanghelia şi Biserica Domnului nostru Iisus Hristos. Oastea Domnului nu aduce nimic nou în acestea decât voinţa şi lupta sfântă de a le trăi. Fără trăirea acestor rânduieli în viaţa noastră zilnică, nu are nici un rost să ne numim ostaşi ai Domnului.

Prin chiar faptul că ne numim Oastea Domnului Iisus se înţelege că trebuie să avem o rânduială şi o disciplină faţă de Domnul nostru, mai presus de cele pe care le are oricare oaste lumească faţă de împăratul ei. Pentru că oricare oaste lumească are rânduieli omeneşti, dar Oastea Domnului are şi rânduieli cereşti. Şi dacă un ostaş lumesc, nesupus rânduielilor, este pedepsit fără cruţare, cu atât mai mult va fi osândit un nesupus din Oastea Domnului Iisus.

A trăi în orânduială este datoria oricărui om în mijlocul alor săi. Cu atât mai mult are datoria aceasta un ostaş al Domnului. Nici un suflet care intră în Oastea Domnului nu trebuie să-şi îngăduie nici pe faţă, nici în ascuns încălcarea nici a celei mai mici rânduieli frăţeşti, fiindcă aceasta este o nesocotire a poruncii Domnului, Care a spus: Fiţi supuşi unii altora în dragoste (cf. Gal. 5, 13).

În toate actele sale, un ostaş al Domnului, fie tânăr, fie bătrân, va întreba şi va asculta pe fraţi cum este mai bine să facă. Acela care nu se sfătuieşte cu nimeni şi nu ascultă de nimeni, mai ales în treburile adunării frăţeşti, este un răzvrătit şi un stricător al rânduielii Domnului.

De aceea, fraţii trebuie să sfătuiască şi să mustre cu dragoste şi bunătate, cu iubire şi rugăciune, cu lacrimi şi răbdare, potrivit Cuvântului Sfânt (Matei 18, 15; Fapte 20, 31; Iacov 5, 20), pe oricine vor vedea că încalcă aceste bune rânduieli. Când nimic din acestea nu-l va îndrepta, el va fi socotit ca un străin şi lăsat în seama Judecăţii lui Dumnezeu, fără a mai avea cu el nici o legătură ca de frate, - căci acela nu mai este un ostaş al Domnului.

De asemenea, când ei înşişi le vor călca, să-şi mărturisească vina, să-şi ceară iertare fraţilor şi să intre în rânduială.

Adunarea Oastei Domnului nu este proprietatea nici unui lucrător, oricât de bătrân şi de harnic ar fi sau ar fi fost el. Ea este numai a Domnului Iisus, Care singur a răscumpărat-o cu Sângele Său. Deci face un mare păcat de mândrie acela care se face el stăpân peste adunarea Domnului pe care numai Duhul Sfânt trebuie să o stăpânească.

Unde nu este rânduială, acolo este neorânduială şi unde nu este ordine, acolo este dezordine. În orice oaste este ordine. Cu atât mai mult în Oastea Domnului trebuie să fie ascultare şi unitate. Cine umblă în neascultare şi în dezbinare, acela este un dezertor, un tulburător, şi nu un ostaş al Domnului. Împotriva acestuia va lua măsuri atât Domnul, cât şi Lucrarea frăţească.

O, Doamne Duhule Sfinte, Care ai născut şi ai condus această Lucrare a Ta, care este Oastea Domnului, ajută ne pe fiecare să fim nişte robi ai Tăi supuşi şi smeriţi, ca să ne poţi recunoaşte vrednici de Împărăţia cerească şi de cununa vieţii. Amin.
Conştiinţa ascultării

Conştiinţa ascultării ţi-e puterea de-a purta
cea mai strălucită cruce de pe lume: crucea ta!
Ţi-e puterea de-a rămâne pân-la moarte credincios
în învăţătura-n care te-a chemat întâi Hristos.

Conştiinţa ascultării îţi dă harul ca să poţi
în iubire să fii una, gând şi duh, cu-ai tăi, cu toţi,
căci smerenia e harul cel mai nalt şi mai frumos
ce-ţi păstrează părtăşia cu-ai tăi fraţi şi cu Hristos.

Conştiinţa ascultării fie-ţi trează necurmat,
ardă-n candela vieţii ca oleiul cel curat,
îndreptându-ţi pururi drumul şi trăirea-ntre cei mulţi.
Fericit eşti doar atâta cât iubeşti şi cât asculţi.
Despre naşterea din nou
Ce spune Sfânta Scriptură

"Şi celor câţi L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă copii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut" (Ioan 1, 12-13).

"Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăţia lui Dumnezeu…
De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
Nu te mira că ţi-am zis: trebuie să vă naşteţi de sus" (Ioan 3, 3-7).

"Deci dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi" (II Cor. 5, 17).

"Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci a fi o făptură nouă" (Gal. 6, 15).

"El ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt, pe Care L-a vărsat peste noi din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru" (Tit 3, 5-6).

"După voia Sa ne-a născut prin Cuvântul Adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui" (Iacov 1, 18).

"Fiind născuţi din nou, nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin Cuvântul lui Dumnezeu, cel viu şi care rămâne în veac" (I Petru 1, 23).

"Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi" (I Petru 1, 3-4).

"Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu" (I Ioan 3, 9).

"Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine şi cel rău nu se atinge de el" (I Ioan 5, 18).
Ce spun Sfinţii Părinţi

"De trei ori în viaţă trebuie să ne naştem. O naştere este ieşirea afară din sânurile de maică, când adică din pământ la pământ ne aducem, iar celelalte două ne sunt de la pământ către ceruri, din care una este mulţumitoare, adică aceea pe care o avem prin dumnezeiasca baie a Botezului, iar alta - a treia - este din pocăinţă şi din ostenelile cele bune. Şi într-aceasta - adică în a treia - suntem noi acum."
Sf. Atanasie cel Mare

"Nu este de-ajuns să te naşti creştin, ci trebuie să te faci creştin [printr-o naştere din nou]."
Sf. Ioan Gură de Aur

"Cei născuţi din Duhul se cunosc după roadele Duhului, căci cel născut din cineva seamănă cu acela care l-a născut."
Sf. Maxim Mărturisitorul

"Naşterea din nou este o făptură nouă, o a doua făptură în noi, căci din ceea ce nu eram am fost aduşi la ceea ce suntem. Ceea ce eram mai înainte am murit, adică omul nostru cel vechi. Şi ceea ce devenim nu eram mai înainte."
Sf. Ioan Gură de Aur

"Naşterea voastră a avut loc odată cu moartea voastră."
Sf. Chiril al Ierusalimului

"Cel născut din nou se depărtează pe dată de întuneric, căci chiar din acest fapt primeşte lumina."
Sf. Clement Alexandrinul

"Ca orice viaţă, aşa şi viaţa în Hristos, are o naştere, o pruncie, o creştere şi o stare de bărbăţie."
Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă

"Precum noaptea toate se înnegresc împreună cu întunericul în care sunt, chiar dacă ele sunt luminoase din fire, - când vine lumina piere asemănarea întunecată din ele. Tot aşa sufletul, strămutându-se de la rătăcire la adevăr, se preface în chipul vieţii, după Harul luminos".
Sf. Grigorie de Nyssa

"Pocăinţa adevărată [fiind naştere din nou], descoperită şi dată nouă prin Harul lui Dumnezeu, ne aduce din nou în Harul lui Dumnezeu [din care căzusem]. De îndată ce am cunoscut-o şi am primit-o, niciodată după aceea nu trebuie s-o mai întinăm cu repetarea greşelii. Nu te mai apără în nici un caz dacă spui că n-ai ştiut, fiindcă după ce ai cunoscut pe Dumnezeu şi I-ai primit poruncile, pocăindu-te pentru greşeli, - nu ai dreptul să mai greşeşti din nou..."
Tertulian - Despre Pocăinţă
Ce spune Părintele Iosif

Naşterea de sus este o putere cerească ce se pogoară în sufletul omului şi face o schimbare radicală, o schimbare din temelii în viaţa lui.

Mă tem că mulţi nu mă vor înţelege. Voi preciza - pe scurt - această învăţătură. Naşterea din nou, despre care vorbea Mântuitorul cu Nicodim, este Taina cea mare a Botezului, prin care ne naştem din nou prin apă şi prin Duh...

...Taina Botezului este altoirea cea duhovnicească a omului. Botezul "taie", omoară "pomul" (omul) cel vechi şi îl altoieşte pe cel nou. Însă cine nu-şi îngrijeşte mai departe sufletul şi viaţa poate pierde această altoire...

...Aici vine lucrarea naşterii din nou. Ea curăţă cârceiele, ea curăţă vlăstarele cele vechi, pentru ca altoiul să se poată dezvolta, să poată creşte şi să poată da roadele Duhului Sfânt (Gal. 5, 20).

Aceasta este naşterea, aceasta este renaşterea cea sufletească pe care o predicăm şi noi, cu toată stăruinţa, prin Oastea Domnului."

"Vântul cel ceresc", ediţia a II-a, Sibiu, 1997, p. 11-12

"Prin Taina cea mare a naşterii din nou trebuie să trecem şi noi. Am şi trecut, căci Taina Botezului închipuie această naştere din nou. Botezul ne trece prin "apă şi prin Duh", dintr-un "om vechi face un om nou". Însă, mai târziu, păcatul strică iarăşi acest "om nou" şi îl face iarăşi "vechi". De aceea, trebuie să trecem iarăşi printr-o nouă naştere din nou, sufletească. Această naştere din nou o facem în duh, în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos."

"Corabia lui Noe", ed. a IV-a , Sibiu, 1998, p. 82

Naşterea din nou este primul pas de intrare în Oastea Domnului. Nimeni nu poate face parte cu adevărat din Oastea Domnului fără naşterea din nou.

A te naşte din nou înseamnă a înţelege şi a primi Harul Crucii de pe Golgota. Şi prin acest har, omul tău cel vechi să se răstignească (prin durere şi pocăinţă) împreună cu Iisus. Iar în tine să se nască un om nou, prin Cuvântul şi prin Duhul lui Dumnezeu.

Naşterea din nou este schimbarea cea mare care trebuie să dea celor ce intră în Oastea Domnului o altă inimă şi o altă simţire. O altă minte cu alte vederi şi alte umblări. Să moară omul nostru cel dinlăuntru pentru păcat şi să învieze lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos (Rom. 6, 11).

A te naşte din nou înseamnă a pune un aluat nou în făina vieţii tale, din care să iasă apoi o frământătură nouă, o viaţă nouă, o făptură nouă, un om nou.

O trăire cu totul nouă faţă de cea care fusese înainte, o viaţă cu totul predată lui Dumnezeu din cea care fusese mai înainte predată cu totul păcatului şi lumii, - aceasta este ceea ce se cheamă o naştere sufletească, aceasta este lupta şi viaţa Oastei Domnului.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: noi trebuie să ne naştem din nou prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Acest Cuvânt ne zămisleşte o făptură nouă, iar această naştere nu este din natură, ci din făgăduinţa dumnezeiască. Aceasta este taina naşterii din nou, taina pocăinţei, care trebuie să se petreacă în fiecare dintre noi, dacă vrem cu adevărat să vedem şi să moştenim Împărăţia lui Dumnezeu. Fără aceasta nimeni nu poate să fie un adevărat creştin, un adevărat ostaş al lui Hristos.

Cine nu are naşterea de Sus, transformarea şi înnoirea vieţii sale printr-o schimbare totală faţă de felul cum era mai înainte de a intra în Oaste, acela nu poate fi un bun ostaş al Domnului.

Un adevărat ostaş al Domnului este şi poate fi numai acela care trăieşte şi lucrează potrivit cu învăţătura şi rânduielile din Biserica şi din Frăţietatea Oastei. Cine cade din acestea, acela cade şi din numele şi din calitatea de ostaş.
De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:

În clipa intrării în Oastea Domnului să stăm în faţa Cuvântului lui Dumnezeu cu adâncă pocăinţă şi cu lacrimi de durere pentru păcatele trecutului, cerând iertare pentru ele şi părăsindu le total şi pe totdeauna. Apoi, punând gând şi legământ pentru o viaţă nouă cu Hristos. Aceasta este naşterea din nou pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Nimeni nu trebuie să încerce a intra în Oastea Domnului fără această naştere din nou, fiindcă aceasta ar fi o înşelare a Duhului Sfânt - şi va fi pedepsită ca păcatul lui Anania şi al Safirei (Fapte 5, 9-11).

Nimeni nu trebuie să fie silit să intre în Oastea Domnului, dacă nu vine acest îndemn dinlăuntrul său, din inima sa. Un astfel de ostaş silit va face numai rău şi necaz în Lucrarea Domnului. Toate relele care sunt între fraţi vin numai din partea acelora care au intrat în Oastea Domnului fără naşterea din nou, căci aceştia nu şi-au răstignit firea lor pământească din care izvorăsc numai rele.

Copiii fraţilor ostaşi, când ajung la vârsta cunoaşterii, trebuie să fie îndrumaţi şi ei să se nască din nou. Căci nu-i de-ajuns să se nască numai din părinţii lor credincioşi, ci trebuie să se nască şi duhovniceşte, din Cuvântul lui Dumnezeu (Apa cea vie) şi din Duhul Sfânt, ca să fie o făptură nouă, duhovnicească.

Cei ce spun că s-au născut din nou trebuie să arate asta în viaţa lor prin roadele Duhului Sfânt (Gal. 5, 22). Cine nu are aceste roade în viaţa lui, văzute de toţi, acela este un mincinos şi un amăgitor, iar nu un ostaş al Domnului.

Naşterea din nou este o taină, este convertirea şi schimbarea vieţii, ca a lui Saul pe drumul Damascului... este învierea pe care o face Apa cea vie a Cuvântului dumnezeiesc în mintea omului şi este înnoirea inimii pe care o face Duhul lui Dumnezeu prin puterea şi harul Lui. O minte nouă şi o inimă nouă sunt omul cel nou cu viaţa cea nouă.

Naşterea din nou este o taină. Ea este Taina Pocăinţei în Biserica noastră şi taina aceasta este mare şi unică în felul ei. Oricine nu trece prin această taină nu poate nici vedea şi nici moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

O, Cuvântule Sfânt, Apa cea vie şi Duhule Sfânt, Puterea cea mare a lui Dumnezeu, daţi-ne şi nouă fiecăruia adevărata naştere din nou, ca să putem vedea cu bucurie şi să putem moşteni veşnic Împărăţia lui Dumnezeu. Amin.
Dacă nu vreţi să vă naşteţi

Dacă nu vreţi să vă naşteţi cu adevărat de Sus
şi nu vreţi să vă întoarceţi cum a poruncit Iisus,
nu veniţi, nu veniţi în Lucrarea lui Iisus!

Dacă vreţi mărirea lumii şi căutaţi al ei folos,
dacă-aveţi în voi trufie şi vi-e gândul păcătos,
nu veniţi, nu veniţi în Lucrarea lui Hristos!

Dacă vă-nspăimântă crucea şi fugiţi de jugul greu,
dacă nu vreţi sfinte sarcini, ci vreţi desfătări mereu,
nu veniţi, nu veniţi să-L slujiţi pe Dumnezeu!

Că-n a Domnului Lucrare, fără naşterea de Sus,
faceţi numai tulburare şi din Mâna lui Iisus
veţi lua, veţi lua plata focului nespus!...
Despre hotărâre şi legământ
Ce spune Sfânta Scriptură

"Iar dacă nu vă place să slujiţi Domnului, atunci alegeţi-vă acum cui veţi sluji!... Eu însă şi casa mea vom sluji Domnului, că Sfânt este" (Iosua 24, 15).

"Şi a încheiat… legământ între Domnul şi între rege şi popor, că acesta să fie poporul Domnului" (II Împ. 11, 17).

"Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe" (Ps. 49, 6).

"Împlineşte Celui Prea Înalt făgăduinţele tale" (Ps. 49, 15).

"Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit" (Ps. 118, 113).

"Dă-Mi, fiule, inima ta şi ochii tăi să simtă plăcere pentru căile Mele" (Pilde 23, 26).

"Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile Mele. Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru. Voi face cu voi legământ veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite lui David" (Isaia 55, 3).

"Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul. Voi pune Legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi Eu le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor" (Ier. 31, 33).

"Veniţi şi vă uniţi cu Domnul prin legământ veşnic care nu se va uita" (Ier. 50, 5).

"Acesta este Sângele Meu al Legii celei noi care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor" (Matei 26, 28).

"Şi au făcut nu după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe ei înşişi întâi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu" (II Cor. 8, 5).

"Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi… Dacă veţi auziţi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre" (Evrei 4, 7).

"Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca, prin moartea suferită spre răscumpărarea greşelilor de sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii veşnice" (Evrei 9, 15).

"Acesta este sângele testamentului pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu" (Evrei 9, 20).

"Căci v-aţi apropiat... de Iisus, Mijlocitorul noului testament" (Evrei 12, 22-24).

"Iar Dumnezeul Păcii, Cel ce prin sângele unui testament veşnic a sculat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus, să vă întărească în orice lucru bun" (Evrei 13, 20).
Ce spun Sfinţii Părinţi

"Nimic nu mulţumeşte pe Dumnezeu ca o viaţă bună şi curată, predată în slujba Lui."
Sf. Ioan Gură de Aur

"Când omul se predă în totul lui Dumnezeu şi nu mai umblă fără de El, atunci Dumnezeu îi descoperă tainele voii Lui în sfinţenie."
Sf. Macarie cel Mare

"Este lucru mare şi frumos să vorbeşti despre Dumnezeu, dar este şi mai mare şi mai frumos să te predai Lui şi să trăieşti pentru El."
Sf. Grigore de Nazianz

"Să ne predăm pe noi înşine lui Dumnezeu în întregime, ca să-L primim şi noi pe El Întreg."
Sf. Maxim Mărturisitorul

"Atunci vei fi şi Tu, Doamne, cu totul al meu, când şi eu voi fi predat Ţie, cu totul al Tău."
Fericitul Augustin

"Cel ce s-a hotărât pentru Domnul, acela trebuie să nu mai trăiască pentru sine, ci să trăiască cu totul pentru Dumnezeu. Numai acela se va umple de toată plinătatea dumnezeiască şi va vieţui după voia Sa cea sfântă."
Sf. Maxim Mărturisitorul

"Unde nu este nici o temere de Dumnezeu, acolo nu este nici hotărâre de îndreptare. Şi unde nu este o hotărâre de îndreptare, acolo căinţa este deşartă, fiindcă ea nu aduce nici o roadă. Şi unde nu este roadă adusă lui Dumnezeu, acolo nu este nici mântuire."
Tertulian - Despre Pocăinţă

"Adu-ţi aminte de greşelile grele ale celor ce-au căzut odinioară, dar s-au întors de la ele printr-o hotărâre sfântă şi s-au pocăit, iar după aceea, de cinstea de care s-au învrednicit ei. Fă şi tu aşa ca şi ei, ia curaj în pocăinţa ta - şi vei avea şi tu cinste ca ei."
Sf. Isaac Sirul
Ce spune Părintele Iosif

Hotărârea noastră contra păcatelor n-ajunge nimic dacă n am îngenuncheat la picioarele Crucii şi nu stăm mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii.
"Ce este Oastea Domnului?", p. 72

Oastea Domnului este o mişcare de renaştere duhovnicească, în credinţa şi învăţătura cea dreaptă, în care orice suflet care vine trebuie să pună o hotărâre şi un legământ că o rupe cu viaţa lumească dinainte şi cu trecutul său cel păcătos. Şi să înceapă o viaţă nouă cu Hristos şi pentru El.

Hotărârea şi legământul de predare în slujba Domnului nostru Iisus Hristos constituie hotarul cel mare de la care sufletul se desparte definitiv de Satana şi se uneşte definitiv cu Hristos. Acesta este hotarul de la care omul lasă calea cea largă şi o ia pe calea cea strâmtă ce duce la mântuire. Acesta este hotarul de la care omul moare pentru lume şi pentru păcat şi începe să învieze şi să trăiască cu adevărat pentru Dumnezeu.

Nimeni nu poate apuca cu adevărat pe Calea Crucii lui Hristos până ce nu se hotărăşte mai întâi să o rupă deplin şi pe totdeauna cu căile păcatului.

Cine face legământ de ascultare şi vieţuire cu Hristos şi îşi ţine acest legământ până la moarte, numai acela va primi cununa vieţii din mâna cea străpunsă de cuie a dulcelui nostru Mântuitor şi Răscumpărător, Iisus Hristos. Dar cine se leapădă şi îşi calcă hotărârea şi legământul său, acela va avea parte de lepădare şi de la Hristos.

La picioarele Crucii lui Iisus cel Răstignit să punem şi noi, fiecare, gând de hotărâre şi legământ de a-L urma pe El până la sfârşit. Atunci vom primi din Mâna cea Răsplătitoare cununa vieţii veşnice.

Veniţi să facem o hotărâre şi să punem un legământ de luptă împotriva tuturor relelor din viaţa noastră - şi de slujire cu ascultare de voia lui Dumnezeu până la moartea noastră. Să scoatem toate păcatele din viaţa noastră, din casa noastră şi din ţara noastră. Şi să înstăpânim în locul lor toate virtuţile şi roadele Duhului Sfânt. Aceasta va fi mântuirea noastră, a familiei noastre şi a ţării noastre.
De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:

Să ia în faţa Domnului şi a fraţilor din Oastea Domnului o hotărâre şi să facă un legământ că se leapădă cu totul de felul păcătos şi rău de viaţă de dinainte - şi că se predă cu totul din acea clipă înainte Domnului Iisus Hristos, ca să trăiască pentru El.

Să se hotărască a fi gata totdeauna să asculte şi să urmeze cu supunere şi smerenie Cuvântul Domnului şi al fraţilor, fără a arăta niciodată nici un fel de împotrivire faţă de ceea ce i se cere după voia Domnului şi după învăţătura Oastei Domnului.

După timpul hotărârii, să-şi întărească predarea în slujba Domnului cu legământul unei şi mai depline ascultări. Legământul sincer cu Hristos îi va zidi şi mai tare curăţia şi statornicia în credinţă.

Hotărârea de predare în slujba Domnului trebuie întărită prin legământul sfânt şi veşnic pus în genunchi şi cu lacrimi la picioarele Domnului, cu toată inima şi credinţa de a-L urma pe El.

În zilele de la începutul Oastei Domnului se punea legământul numai la câtva timp după hotărârea intrării în Oaste, timp în care se dovedea că cei care s-au predat Domnului s-au născut din nou cu adevărat şi că ei luptă şi muncesc pentru a trăi în adevăr o viaţă nouă cu Hristos - şi sunt vrednici a fi socotiţi fraţi şi părtaşi la viaţa cu Domnul.

Fie că legământul se face deodată cu hotărârea de predare, fie că se face mai târziu, actul legământului este sfânt şi trebuie privit cu toată seriozitatea şi temerea în faţa lui Dumnezeu, după cum este scris: "Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi..."

Există numai un singur legământ. El nu poate fi nici schimbat, nici înlocuit, cum nu este schimbat legământul lui Dumnezeu, ci rămâne pe totdeauna acelaşi. Noi putem să ni-l reînnoim, din când în când, dar să-l schimbăm nu putem niciodată. Cine şi-l schimbă - şi-l calcă. Şi vai de cel ce-şi calcă legământul său cel unic!

Neascultarea şi netrăirea după voia Domnului sau părăsirea Frăţietăţii Oastei înseamnă călcarea hotărârii şi ruperea legământului făcut cu Domnul. Înseamnă lepădarea de adunare şi căderea din credinţă (Evrei 10, 25-27). Oricine săvârşeşte aceste lucruri este un om de nimic, este un suflet pierdut şi nu mai poate fi un ostaş al Domnului, ci un dezertor din oştirea Lui.
*

Intrarea în Oastea Domnului, adică predarea noastră în slujba lui Hristos Mântuitorul, este clipa naşterii noastre din nou, hotarul de la care o rupem dintr-o dată şi pe totdeauna cu păcatul. Spre a trăi până la moarte pentru Dumnezeu. Acesta este momentul şi hotarul când, din durerea pocăinţei pentru păcatele mele din trecut, se naşte omul meu cel nou, cu un viitor nou. Îngrozit de pierzarea care mă aşteaptă pentru păcatele trecutului meu, cad la Crucea lui Iisus, Cel răstignit pentru aceste păcate ale mele, şi, crezând în Jertfa Lui, Sângele Său mă spală de toate acestea şi mă curăţă în faţa Tatălui Ceresc, făcându-mă un iertat şi înfiat al Său. Din momentul acesta eu mă ridic de la picioarele lui Iisus ca un iertat şi eliberat al Lui. Din clipa când s-a petrecut cu mine această taină sfântă care m-a transformat total în alt om, un om nou, eu am devenit cu adevărat un salvat din lanţurile păcatului, cu care mă ţinea rob Satana, vrăjmaşul lui Hristos şi vrăjmaşul mântuirii mele. De acum şi până în vecii vecilor eu sunt al lui Hristos, răscumpăratul şi ostaşul Lui. Prin aceasta eu intru voluntar în Oastea Domnului Iisus, spre a lupta contra lui Satan, care va încerca mereu să mă robească din nou. Şi pentru a ajuta şi la dezrobirea altora. În clipa hotărârii, eu trebuie să spun această hotărâre a mea cu glas tare, cu mulţumire şi recunoştinţă, în rugăciune, în faţa Domnului şi în faţa tuturor fraţilor, dacă aceasta se petrece în adunare.

După trecerea unui timp suficient spre a se vedea după felul meu de trăire dacă sunt cu adevărat un om nou şi că am roadele Duhului Sfânt în viaţa mea şi că ascult de Dreptarul Învăţăturii Sănătoase - eu mă voi pregăti pentru legământ.

La începutul Oastei aşa era. Legământul frăţesc se punea în mijlocul unei adunări sărbătoreşti, anume pregătită pentru acest scop. La o astfel de adunare pot pune legământul toţi fraţii şi surorile începătoare, care sunt pregătiţi pentru aceasta. E bine ca astfel de adunări de legământ să se ţină pe cât este cu putinţă în biserică. Acolo este locul şi cadrul cel mai înalt şi potrivit pentru actul acesta sfânt care pecetluieşte pentru totdeauna unirea noastră cu Hristos în faţa multor martori, îngeri şi fraţi, după cum este scris: Luptă-te lupta cea bună a credinţei... pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori (I Tim. 6, 12).

Este şi mai bine dacă, în ziua
_________________
Slăvit să fie Domnul!