Canonul Vechiului Testament

[Gabriel]

Canonul Vechiului Testament

Cărţile canonice, care intră în canonul Vechiului Testament sunt:

1. Facerea (Geneza)
2. Ieşirea
3. Leviticul
4. Numerii
5. Deuteronomul
6. Cartea lui Iosua Navi
7. Cartea Judecătorilor
8. Cartea Rut
9. Cartea întâi a Regilor (1 Samuel)
10. Cartea a doua a Regilor (2 Samuel)
11. Cartea a treia a Regilor (1 Împăraţi)
12. Cartea a patra a Regilor (2 Împaraţi)
13. Cartea întâi Paralipomena (Cartea întâi a Cronicilor)
14. Cartea a doua Paralipomena (Cartea a doua a Cronicilor)
15. Cartea întâi a lui Ezdra
16. Cartea lui Neemia (Cartea a doua a lui Ezdra)
17. Estera
18. Cartea lui Iov
19. Psalmii
20. Pildele lui Solomon
21. Ecclesiastul
22. Cântarea Cântărilor
23. Isaia
24. Ieremia
25. Plângerile lui Ieremia
26. Iezechiel
27. Daniel
28. Osea
29. Amos
30. Miheia
31. Ioil
32. Avdie
33. Iona
34. Naum
35. Avacum
36. Sofonie
37. Agheu
38. Zaharia
39. Maleahi

După cele 39 de cărţi canonice, în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament mai sunt adăugate 10 texte şi 4 fragmente necanonice (numite şi „anaghinoscomena”, adică "bune de citit") care sunt recomandate credincioşilor spre citire. Acestea sunt:

1. Cartea lui Tobit
2. Cartea Iuditei
3. Cartea lui Baruh
4. Epistola lui Ieremia
5. Cântarea celor trei îngeri
6. Cartea a treia a lui Ezdra
7. Cartea înţelepciunii lui Solomon
8. Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
9. Istoria Susanei
10. Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel
11. Cartea întâi a Macabeilor
12. Cartea a doua a Macabeilor
13. Cartea a treia a Macabeilor
14. Rugăciunea regelui Manase

Dintre toate acestea, sunt suplimente sau adaosuri la cărţile canonice:
- Cântarea celor trei tineri (din cartea lui Daniel);
- Rugăciunea regelui Manase (la sfârşitul cărţii a doua Paralipomena sau Cronici);
- Psalmul 151 (necanonic, la Cartea Psalmii);
- Istoria Suzanei şi Istoria distrugerii idolului Bel şi a uciderii balaurului (suplimente sau adaosuri necanonice la cartea Daniel).
Iar la cartea Esterei: Visul lui Mardoheu; Decretul lui Artaxerxes şi Rugăciunea lui Mardoheu şi a Esterei (cap. 1,17; 3,13-14; 5; 8,13-14; 10,3 etc.).
_________________
Vedeţi că din fapte este îndreptăţit omul, şi nu numai din credinţă.
(Iacob 2, 24)

[Gabriel]

Problema cărţilor necanonice din Vechiului Testament

Pentru ortodocşi, cele 14 texte şi fragmente, împreună cu Psalmul 151 necanonic nu au aceeaşi valoare ca şi celelalte cărţi canonice. Ele sunt considerate ca fiind bune de citit (anaghinoscomena), deci nu au autoritatea celor canonice. Dar datorită importanţei arătate acestora de personalităţile Vechiului Testament, fiind citite, studiate şi citate printre evrei, cele necanonice au fost incluse între coperţile Bibliei, alături de cele canonice.

Pentru catolici, canonul Vechiului Testament cuprinde 46 de cărţi. Pe lângă cele 39 de cărţi denumite protocanonice, celelalte 7 sunt denumite deuterocanonice:
1. Înţelepciunea lui Solomon
2. Înţelepciunea lui Isus Sirah
3. Iudit
4. Tobit
5. Baruh
6. 1 Macabei
7. 2 Macabei
Pentru catolici, toate cele 46 de cărţi sunt canonice, au aceeaşi valoare şi autoritate. Diferenţele de denumire ţin doar de timpul acceptării cărţilor în canon. Cele 39 sunt numite protocanonice pentru că au fost primele primite în canon, iar cele 7 sunt denumite deuterocanonice pentru că au fost primite mai târziu în canon.
Primul care le-a considerat pe cele 7 cărţi ca fiind canonice a fost Fericitul Augustin (+430). Deşi au fost unii sfinţi catolici care au contestat acest lucru, opinia lui Augustin a fost adoptată în întreaga Biserică Catolică şi reafirmată la Sinodul de la Trident (1545-1546). Iar Conciliul I de la Vatican (1871) o ridică la rangul de dogmă.

Pentru protestanţi şi neoprotestanţi cărţile necanonice (anaghinoscomena) nu au fost acceptate printre cele canonice. Marii reformatori ai creştinismului catolic J. Calvin şi M. Luther le-au menţinut între coperţile Bibliei ca pe nişte cărţi bune de citit pentru credincioşi. Apoi, din secolul al XVII-lea calvinii şi presbiterienii le-au scos din Biblie. Din secolul XIX, cărţile necanonice au fost considerate apocrife şi nu se mai tipăresc.

(după Pr. Petre Semen - "Aşteptând mântuirea", Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, p. 16-26.)
_________________
Vedeţi că din fapte este îndreptăţit omul, şi nu numai din credinţă.
(Iacob 2, 24)